Toate drumurile duc la Govermment Sachs

Anul trecut in vara, Henry Paulson, secretarul Trezoreriei americane a numit mai multi bancheri de la Goldman Sachs in functii-cheie pentru industria financiara. El insusi a fost la Goldman Sachs inainte. Dupa ce a refuzat sa dea Lehman Brothers bani pentru a o salva, Paulson s-a sucit ca pisica in aer si ziua urmatoare a dat 85 de miliarde de dolari pentru ca AIG sa respire.

Dupa aceea, bineinteles n-a uitat sa aduca un membru al consiliului de administratie al Goldman la conducerea AIG. Vorbim de actualul sef, Edward Liddy. Apoi a avut nevoie de cineva care sa supravegheze folosirea celor 700 de miliarde de dolari pentru capitalizarea bancilor. Si l-a adus pe Neel Kashkari, care are numai 35 de ani, si el cu pedigree Goldman. Bineinteles, in ochii lumii Goldman Sachs ajuta la salvarea sistemului financiar al planetei. Si dadea bune motive bancii de investitii sa ia fata concurentei, cel putin la nivel vizual, de perceptie populara.

La Goldman nu esti un adevarat star decat dupa ce ajungi in functii politice. Totusi, International Herald Tribune se intreaba daca nu cumva asta inseamna conflicte de interese. Multi se intreaba de ce Paulson n-a adus mai multi executivi de la concurenta. Altii zic ca asta ar fi echivalentul cu acordarea clauzei natiunii celei mai favorizate.

Kashkari, dupa ce a fost pus in rank, trebuia sa se implice in selectia persoanelor care sa se ocupe de investirea celor 700 de miliarde de dolari in banci. Si l-a ales pe Reuben Jeffrey, si el fost executiv la Goldman. Echipa il mai are si pe Dan Jester, fost strategist la Goldman si care a avut o implicare deosebita in preluarea gigantilor ipotecari Fannie Mae si Freddie Mac de catre stat. Steve Shafran este alt jucator central si in anii ’90 lucra indeaproape cu Paulson la Goldman. El s-a retras de la Goldman in 2000, dar a fost implicat de Trezorerie in garantarea lichiditatii de bani pe pietele financiare. Kendrick Wilson al 3-lea si el fost pe la Goldman este legatura cu bancile. Alt veteran de la banca Edward Forst, care a pus in practica salvarea bancilor. Robert Steel a avut sarcina de a tin epe picioare Fannie Mae si Freddie Mac. In vara lui 2008 a plecat la Wachovia.

La cat de numeroasa e echipa sunt destui americani care suspecteaza ca actiunile departamentului avantajeaza gigantii financiari si nu sunt „pe bune”. De asemenea, majoritatea detin actiuni la Goldman, ceea ce e clar conflict de interese. Totusi Paulson, Kashkari si Shafran nu au mai detin actiuni.
O alta poveste pune gaz pe foc. In vara, Richard Fuld, boss-ul Lehman Brothers a cerut transformarea din banca de investitii in banca comerciala, ceea ce ar fi dus institutie sub aripa Fed, banca centrala americana. Astfel, in caz de probleme, Fed ar fi proptit Lehman sa nu cada, daca ar fi considerat-o sistemica. Dar Lehman n-a primit acceptul si in 15 septembrie a cerut protectie fata de creditori. O saptamana mai tarziu, Goldman Sachs si Morgan Stanley au primit statutul de banca. Si despre Timothy Geitner, actualul secretar al Trezoreriei planeaza suspiciuni de legaturi cu Goldman. Robert Rubin, fost sef la Goldman l-a protejat. Rubin a fost in 1995 numit si el secretar al Trezoreriei. Cativa ani mai tarziu, in 2003, Geitner ajunge la conducerea Fed New York, capitala finantelor Americii.

In mandatul sau, Geitner a dat cateva proiecte importante pe mana Goldman, si l-a angajat pe William Dudley, fost economist la Goldman sa supravegheze o unitate a New York Fed care cumpara si vinde obligatiuni guvernamentale. Pe E. Gerald Corrigan, fost director la Goldman l-a pus sa analizeze intr-un grup riscul de pe Wall Street.

Si mai este o mica poveste. Din limuzine negre au coborat in data de 13 septembrie, acel weekend negru al finantelor, au coborat la sediul Fed New York Paulson si Lloyd Blankfein, directorul cel mare de la Goldman Sachs. Dupa ce AIG a inceput dintr-o data sa ceara bani, amenintarea era mult mai mare. AIG este inima sistemului financiar american, avand conexiuni cu fondurile de pensii, fonduri mutuale, banci, tot felul de alte institutii financiare si era prezenta in toata lumea. Dar era un motiv special pentru care Blankfein a fost la intalnire. Din cauza contractelor cu produse financiare, o cadere al AIG ar fi cascat o gaura de 20 de miliarde de dolari in Goldman Sachs, dupa cum au aratat in toamna lui 2008 niste surse. Iar Goldman, se stie, este cel mai mare partener comercial al AIG.

Concepute sa diminueze riscul, aceste produse financiare au marit de fapt impactul ipotecilor toxice. Dupa ce ajutorul a crescut de la 85 la 180 de miliarde de dolari, opinia publica americana a fost scandalizata de cati bani inghitea gigantul asigurarilor. Ca urmare a presiunilor, AIG a facut publica lista contrapartilor. Nu mica a fost mirarea cand s-a observat ca adevaratul profitor al banilor a fost Goldman Sachs, care a primit din tonele de bani 13 miliarde de dolari, fiind cele mai mari sume date de AIG. Asta pe langa cele 10 miliarde de dolari primite direct ca infuzie. Si a mai raportat ca mai are contracte cu AIG pentru alte 6 miliarde de dolari.
Despre care fosta banca spune ca s-a protejat cerand mai multe garantii colaterale si ... a folosit niste produse financiare pentru a paria pe caderea AIG.
Joseph Stiglitz, economist laureat al premiului Nobel spune ca intelegerile facute pe produse derivative dupa ce AIG a fost salvata in septembrie "arata ca o mare furaciune".

Deci Goldman iese castigatore daca AIG supravietuieste, pentru ca isi ia cei 6 miliarde de dolari in caz de nevoie, si iese castigatoare si daca AIG da faliment, pentru ca va lua banii din pariu. Ca un bun exemplu despre cum lucreaza Goldman Sachs, avem o stire din Los Angeles Times. Care spune ca Goldman a fost intermediarul pentru obligatiunile emise de statul California. Dupa care, banca sfatuia clientii sai sa parieze impotriva acestor bonduri si facand asta nu l-a informat pe trezorierul statului, Bill Lockyer. Mai exact, Goldman a prevazut ca statul California, care avea pana acum o vreme un deficit de 50 de miliarde de dolari, o s-o ia la vale dar n-a vazut nimic in neregula sa vanda obligatiunile si sa ia banii si in acelasi timp sa sfatuiasca proprii clienti sa dea statului un ciocan in cap.

Inteligent, nu?