Romania, pe val

Romania dispune de un potential energetic brut anual al valurilor de 27.000 de kilowatt ora pe metrul liniar de tarm la Marea Neagra pe linia ce uneste punctele de 15 metri adancime. Tot acest potential nu este exploatat, desi progrese s-au facut.

Fluxul de energie bruta a valurilor care matura zona costiera a Romaniei este de 27.000 kwh pe metru, intr-un an, pe linia ce uneste punctele de 15 metri adancime, 22.000 de kwh pe an pe metru la linia de 10 metri adancime si de 8.200 kWh pe an pe fiecare metru din linia de adancime de 5 metri, potrivit estimarilor cercetatorilor de la Institutul National de Geologie si Geoecologie Marina- GEOECOMAR. La un calcul simplu, pentru cei 244 de kilometri de tarm, avem un potential anual neexploatat de 6.588.000 MWh, sau 6,58 TWh, mai mult de 10% din totalul consumului intern dintr-un an. Pe aceleasi linii de adancime puterile specifice maxime dezvoltate de valuri, sunt de 140 kW/m, 105 kW/m si respectiv, 64 kW/m. Cea mai mare cantitate de energie bruta a valurilor, de circa 70 %, este concentrata in spectrul valurilor cu inaltimi cuprinse intre 0,5 si 3,5 iar durata medie anuala a acestei categorii de valuri este de circa 150 zile.

In Romania s-au efectuat masuratori si observatii asupra valurilor din zona litoralului de peste 4 decenii, iar fondul de date este centralizat in bazele de date ale Institutului National de Meteorologie si Hidrologie, Institutului National de Cercetare- Dezvoltare Marina Grigore Antipa, si respectiv Institutului National de Cercetare- Dezvoltare pentru Geologie si Geoecologie Marina- GEOECOMAR.

Cu toate aceste studii, atunci cand s-a dorit trecerea la exploatarea acestei energii, experimentarile s-au soldat cu esecuri. “|n faza de experimentare in natura a modelelor de captare a energiei valurilor, nu s-a ales calea incercarilor treptate, de mers din aproape in aproape, mai intai cu instalatii mici, incepand de la mal spre larg in zone adapostite si neexpuse valurilor mari. Modul in care a fost conceputa cercetarea tehnologiei de captare a energiei valurilor Marii Negre, bazata pe instalatii mamut in faza de experimentare, cu utilaje grele de punere in opera, a fost deosebit de costisitoare si s-a soldat cu esec”, au precizat pentru Jurnalul National surse din cadrul GEOECOMAR.

PROIECTE. De-a lungul timpului au avut loc, insa si succese, cum ar fi brevetul numarul 79184 din 1981 al Institutului de Cercetari si Proiectari Electrotehnice, numit „masina motrica pentru utilizarea energiei valurilor”, autor Gheorghe Olaru, experimentata cu succes. De asemenea, exista in privinta zonei costiere si problema eroziunii plajelor, la care solutia avansata a fost cea a digurilor captatoare de energie, brevetata in 1986. |n esenta, inginerii Constantin Iulian, Gheorghe Luca si Petru Dan Lazar, detinatorii brevetului recomanda montarea acestor diguri captatoare de energie in larg, paralel cu tarmul. Digurile vor produce energie preluand-o pe cea a valurilor. Ei precizeaza ca un metru de dig captator, impreuna cu echipamentul de producere de energie ar costa 150.000 de euro. Potrivit estimarilor, la un echipament de captare cu un randament de 40%, demonstrat deja în Laboratorul de Hidraulica a Universitatii Tehnice de Constructii Bucuresti, energia captata ar fi de ordinul a 5.600 kWh/m pe an, adica 5,6 MWh. Un singur kilometru de astfel de dig ar putea produce 5.600 MWh anual si va proteja si plaja.
Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Energiei nu a primit, insa, nici o notificare pentru valorificarea energiei Marii Negre pana acum.

AVANS. Daca la noi aceste inventii si solutii nu au fost folosite, alte state au luat in serios energia care poate fi produsa de mari si oceane, deoarece acestea ocupa 70% din suprafata globului, iar energia acestora are cea mai mare densitate dintre toate energiile regenerabile. European Energy Renewable Council estimeaza ca pana in 2050 capacitatea instalata a centralelor care folosesc energia valurilor la producerea energiei electrice o sa ajunga la 200.000 de MW.

In Franta exista centrala de la Rance, cu o puterea instalata de 240 de MW pentru cele 24 de turbine, inaugurata de Charle de Gaulle in 1966 si care foloseste energia mareelor. Cel mai mare proiect in domeniu apartine Marii Britanii, unde cele 200 de turbine din estuarul Severn vor avea un total instalat de 8.640 MW, si vor produce 5% din necesarul energetic al tarii timp de 120 de ani. Costul este si el pe masura, 15 miliarde de lire sterline, aproximativ 22 miliarde de euro. De asemenea, se estimeaza ca 10% din energia produsa in Scotia va fi produsa din surse marine incepand cu anul 2020, cu o rata anuala de crestere de 100 MW instalati.