Cum sa trecem de criza pe modelul Gazprom?

Cum sa treaca companiile romanesti de criza? Simplu, marii exportatori romani trebuie doar sa copieze modelul de la rusi. Adica sa isi aduca in Consiliile de Administratie, sau chiar ca presedinti ai acestora oficiali de stat, si care inca indeplinesc functii in stat. De exemplu, secretari de stat, directori din ministere sau din Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), principalul manager al companiilor statului. Deja AVAS a inceput sa faca asa ceva, garantand credite pentru Oltchim.

Implicarea AVAS ar aduce bancilor incredere ca banii li se vor intoarce si vor debloca imprumuturile. Bininteles banii se vor lua de la CEC sau Eximbank. Intre timp, statul va avea el singur grija sa se imprumute prin titluri de stat sa faca rost de bani pentru companiile sale si va lua chiar de la bancile din Romania sau de la institutii internationale (Banca Europeana de Investitii fiind de preferat). Ca atare, bancile isi vor pune capitalul in circulatie in 2 directii. Statul va putea cere pentru performanta economica avuta de compania luata sub tutela sa un procent de 2-3% din cifra de afaceri sau 10-15% din profit. Intre timp, va avea si un cuvant greu de spus in politicile economice ale firmei in cauza. Dacia, Ford, Draexlmaier, Pirelli, Continental, TMK Artrom, Arcelor Mittal (Galati, Hunedoara, Iasi), Mechel (Targoviste, Campia Turzii), Alro, Upetrom sunt primii care vor putea beneficia de reactia in lant.

Nu trebuie decat anul acesta si eventual celalalt dupa care revenirea pietelor la nivel mondial va misca totul. In cazul in care companiile nu trec rapid si bine iar bancile executa statul, statul executa garantia de actiuni. Si ne vom face cu combinate si fabrici deja restructurate de patronii privati, modernizate. Si gata sa faca profit in contul statului roman nu al buzunarelor private. Sau sa fie vandute iar, dar la preturi normale de data asta. Si tare as vrea s-avem inapoi Petrom, Distrigazurile, Alro, Dacia...

Model de lucru:
„Capitalismul dupa Gazprom” a intrat intr-o noua era. Rasplata pentru ca premierul rus Vladimir Putin a pus Norilsk Nickel pe lista companiilor strategice care nu vor fi lasate sa falimenteze, a venit imediat. 
Grupul, care este cea mai mare din mineritul rus si primul producator mondial de paladiu si nichel, a anuntat ca l-a numit presedinte al Consiliului de Administratie pe Alexander Voloshin, fostul sef al administratiei prezidentiale ruse si om de incredere.
Marile companii rusesti s-au nimerit ultra-indatorate cu imprumuturi straine si au obligatiuni la termen pentru 2009 in valoare de 110 de miliarde de dolari, mai mult decat dublu fata de cat aduna impreuna companiile din Brazilia, China si India. In plus, scaderea preturilor la marfuri din cauza crizei mondiale (petrol, aur, metale, carbune, grau, porumb etc) au adus gigantii rusi in genunchi.


Norilsk si-a vazut capitalizarea scazand cu 79% din mai 2008 dupa ce lipsa de transparenta si certurile dintre actionari au evaporat increderea.
Voloshin a fost nominalizat in consiliu de Vneshekonombank, sau VEB, banca de stat rusa ce are misiunea de a tine in viata oligarhii rusi pentru ca Putin insusi sa nu-si piarda influenta. VEB primise dreptul nominalizarii de la ... Oleg Deripaska, intaiul miliardar al Rusiei, al carui Rusal detine 25% din titluri. Ceva mai inainte, Deripaska folosise detinerea de 25% din Norilsk pentru a garanta un credit punte de 4,5 miliarde de euro dat prin VEB.

Alegerea lui Voloshin a fost lina imediat ce contracandidatul sau Serghei Chemezov, presedintele corporatiei de stat Russian Technologies, s-a retras. Chemezov zise ca se retrase din cauza ca e prea ocupat sa conduca cele 426 de companii din subordinea sa, inclusiv VSPMO-Avisma, cel mai mare producator mondial de titanium si AvtoVAZ, cel mai mare producator rus de masini.
Olga Kryshtanovskaya, presedinta Centrului pentru Studii Inalte din Academia Rusa de Stiinte zice ca Voloshin e alegerea prezidentului Dmitry Medvedev, in timp ce Chemezov, cu legaturi in sectorul militar si cel al serviciilor secrete e omul lui Putin. Dar nici Voloshin nu e de lepadat fiind intre 1999 si 2003 sef al administratiei prezidentiale intai pe vremea lui Boris Yeltsin si apoi a lui Putin. Din 2003 a condus UES, hodingul integrat de energie electrica al Rusiei, care intre timp a fost desfiintat ca monopol fiind spart. Kryshtanovskaya mai zice chiar ca Voloshin a fost seful lui Medvedev cand ambii au lucrat in administratia prezidentiala.

Rusii mizeaza pe faptul ca, desi statul e un prost manager, sansele de a iesi din criza sunt mai mari cand un reprezentant al statului e la bord. Bineinteles, alegerea lui Voloshin ii strica apele altui oligarh rus, Mikhail Prokhorov, patronul grupului Onexim, care a vandut cei 25% pe care ii are Rusal. Astfel, statul da doua lovituri intr-una, trecandu-l pe Prokhorov pe linie moarta, pentru ca acesta... n-a fost ales nici el la randul lui, ci a fost ales reprezentantul staului.



PS: Deripaska inca ii datoreaza lui Prokhorov 3 miliarde de dolari pentru actiunile Norilsk vandute in aprilie, pe langa cei 14% primiti la Rusal, compania lui Deripaska.


PS2: Norilsk are o capitalizare de 12,6 miliarde de dolari si se jura ca anul asta taie cheltuielile cu 23,5% in Rusia, adica 1,3 miliarde de dolari. Uralsib si Renaissance Capital estimeaza pentru acest an pierderi de 530 milioane de dolari, respectiv 329 milioane de dolari.

PS3: Vladimir Potanin, boss-ul Interros a garantat cu 18-25% din actiunile lui la Norilsk un imprumut de 3 miliarde de dolari pt holdingul sau iar presa rusa zice ca le-ar putea pierde intr-un an. Ati vazut cum se face?