vineri, 10 aprilie 2009

Spaimele Rusiei vin din invidia pe Occident




Atitudinea
actuala a Rusiei fata de Occident este istorica. Cel mai pregnant de la finele celui de-al doilea razboi mondial. Vrea sa fie luata in seama cand se hotarasc lucruri si e invidioasa. Chiar daca e rupta-n fund si fara nimic. E un fel de cocalarie de stat.

Chiar daca a avut numeroase victime in cel de-al doilea razboi mondial, in SUA nu s-a purtat picior de razboi. Economia duduia. In Rusia nu. Americanii aveau bomba nucleara, ei nu. S-a creat proto-uniunea Europeana prin planul Marshall, economiile au inceput sa se dezvolte. Occidentalii aveau “soft power”: muzica, influenta, cultura, companii. Ei aveau revolutii si oprimare: in 1956 in Ungaria, in 1968 in Cehoslovacia, in 1981 in Polonia, in 1987 la Brasov in Romania. URSS s-a inarmat pana sa cada. Criza Berlinului in 1961 si criza Cubaneza din 1962 au invatat-o ca, din moment ce anihilarea e posibila la fel pentru toti, trebuie sa se dezvolte si industrial. Dar era prea tarziu.

Cand Rusia pune acum accentul pe Tratatul de Neproliferare Nucleara, vrea sa boxeze la o categorie mai mare decat ii permite greutatea. Tratatul pentru Reducerea Armelor Strategice Ofensive din 2002 stabileste ca pana la 31 decembrie 2012, numarul de rachete nucleare ale Rusiei sa scada undeva intre 1700 si 2200. Or, expertii spun ca la acea data Rusia va avea sub 1000, pentru ca restul depasesc data de garantie. “Fortele aeriene rusesti se pare ca nu dispun de mai mult de 20 de avioane care sa nu aiba inca 5 ani de la producerea lor. Nevoia de a inlocui aeronave invechite si depasite moral dupa anul 2009 se ridica la 3200 de avioane si 1500 de elicoptere” arata Michael Sturmer in “Putin si noua Rusie”. In 1999 in Cecenia, din 1,5 milioane de oameni armata, Rusia a putut sa mobilizeze doar 55.000 de soldati. De la batalia de la Tsushima din 1905 pana la dezastrul submarinului Kursk, starea Marinei arata ca pe apa, SUA e de necontestat.

Rusia mereu s-a considerat un outsider si din aceasta cauza a acumulat frustrari. Cand exporta comunismul, il exporta impotriva capitalismului Occidental. Cand se ia dupa moda, standardul e Italia, la parfumuri e Franta, la noblete e Marea Britanie, la industrie Germania. De aceea, acum pluseaza la ce stie mai bine (energie), in acelasi timp configurandu-si industria asemanator cu statele cu adevarat dezvoltate. “Statul doreste sa aiba un control total asupra sectoarelor strategice, cum ar fi constructia navala (United Shipbuilders), industria constructoare de aeronave (United Aircraft Holdings), a tehnologiei nucleare (Rosatom) si a nano-tehnologiei (Rosnanotech)” mai zice Sturmer. “Rusia, cu toti petrodolarii sai, are o imensa nevoie de importuri tehnologice din Europa si din Statele Unite. De la constructia de autostrazi la cea de cladiri, de la retele electrice la telecomunicatii de cea mai mare rapiditate, Rusia este cu mult in urma necesitatilor si a posibilitatilor sale- dar si a asteptarilor populatiei”.

La Davos, in 2007, Dmitri Medvedeva subliniat pericolul unei dependente unidimensionale a Rusiei de preturile hidrocarburilor. El a mai criticat si calamitatea coruptiei endemice din tara. “Ce e bun pentru Gazprom e bun si pentru Rusia” spune o vorba rusa. Criza e dezastru pentru Gazprom.
Acum, dupa falimentul Lehman vedem o Rusie dezolata. Scufundarea bancii de investitii a dus la inghetul imprumuturilor interbancare, ceea ce s-a transformat in dobanzi mari pentru companii si oameni. Nu s-au mai luat credite, oamenii n-au mai luat masini. Deci nu mai au nevoie asa multa de benzina. Deci Rosneft, Lukoil, Surgut, TNK BP si-au evaporat castigurile.
Concomitent, s-au oprit fabrici auto si combinate siderurgice si metalurgice care produceau in principal pentru auto si constructii. Deja acum au spus pa- pa si combinatele siderurgice ruse. Apoi, iarna a fost destul de blanda si in plus criza gazului intre Rusia si Ucraina a lasat Europa cam o luna fara aurul albastru. Alta sursa de venituri s-a dus. Gazprom pierde, Transneft pierde. Centralele europene au ars pacura. Si au descoperit ca e mai ieftina iar poluarea nu mai e o problema atata timp cat s-au inchis atatea industrii.

In cartea lui Sturmer, Putin repeta obsesiv, ca Rusia e bantuita de 3 spaime.
1- Barilul. Putin se teme ca pretul va cobora va cobora iar la 10 dolari, la fel ca in 1985, ceea ce ar falimenta tara. O data, in 1997-1998 chiar a coborat, dupa ce tigrii asiatici au racit un pic. Putina modificare a echilibrului cererii si ofertei au aruncat tara in criza.

2- Demografia. Acum Rusia are 142 de milioane de suflete, fata de 147 in 2000. In 20 de ani, prognozele citate arata ca Rusia va cobora la 102 milioane de oameni. In 3 generatii, cei 20 de milioane de musulmani de acum vor deveni predominanti. Deja de aici mai sunt 2 probleme. Sturmer are o vorba despre spaima generalilor rusi referitoare la Orientul Indepartat. Vorbind despre China, rusii nu inceteaza sa isi arate frica: “De o parte a granitei nicio resursa si o populatie imensa, de cealalta parte resurse imense si niciun om”. Zvonurile spun ca 5 milioane de chinezi s-au asezat in Siberia, cam tot atat cati rusi sunt…Cealalta frica este legata de musulmanii din sud. Tatarstanul lui Mintimer Saimiev produce 18% din petrolul rus. Deja situatia incepe sa scape de sub control. In Extremul Orient, la introducerea de noi taxe pentru importurile de masini, populatiile de origine mongola s-au revoltat. Putin are nevoie de petrol moderat scump pentru a multumi populatia si pentru a controla islamul.

3- Tehnologia. Rusia are nevoie de industrie de ultima generatie. Cea mai mare binecuvantare a sa, resursele, este si cel mai mare blestem. Pentru ca nu da imbold la dezvoltare. Europa are nevoie de resursele ruse, Rusia are nevoie de tehnologia Occidentala. Nu produce nimic de renume din industria bunurilor de consum care sa fie asociat cu Rusia: nu televizoare, nu computere, nu masini, nu vapoare, nu unelte hi tech. Rusia trebuie sa se diversifice, altfel ramane captiva propriilor bogatii. Putin spunea ca Rusia vrea un baril de 50 de dolari. Maximul ar putea fi 80, zic eu. Mai departe, Putin e constient ca un pret mai mare va fi un imbold pentru industria regenerabilelor, iar Rusia va falimenta din lipsa de cerere.

Niciun comentariu: