Stau in picioare. In stanga mea pe o bancheta un stol de babe. In dreapta, prin mijlocul bisericii, harmalaie, miscare, vociferari: babele nu mai aveau loc in biserica de emo kiji. Care, in buna traditi e a lamei de ras, isi dadeau sms-uri sau vorbeau la mobil in Biserica, exact cat sa spere la un loc de veci. Acuma dilema mea era urmatoarea- ce sa caute un emo la slujba de inviere ? Daca e de dat cu lama pe vene, inseamna ca respectivii nu sunt „tru”, tocmai din motivul ca dupa moarte vine inviere. Pe intuneric nu puteau sta, din moment ce lumanarile si salbele de beculete uitate in biserica de la Craciun le stricau starea. Atunci ce sa caute emo la Biserica?
Popa isi zice mai departe numarul. Dintr-o data aproape se zguduie biserica. Nu-i nimic, catapeteasma s-a rupt acu vro 2000 de ani asa ca expicatia este una mai lumeasca: pe randul din dreapta spate, printre cosurile de pomeni, sprijinita in scaun si cu capul pe spate o baba sforaia. Cu spor. Intre doua discoteci si o pitzipoanca, cocalarii de pe langa mine incep sa rada si sa faca misto. Toate in biserica. Din fata, alte pipite vin la grupul vesel ca sa fie mai aproape de spectacolul dat de baba. Se tot fataie, ies si intra din biserica de zici ca esti la aprozar si tii coada cuiva. Din stanga o baba ia si striga: „Nu va mai potoliti o data? Ati venit la biserica, nu la bar”. Cocalarii nu se lasa mai prejos: „Ciocu mic! Pe voi nimic nu va mai poate salva!”. Se umfla tarata in ei, pitzipoancele sunt in extaz, chicotesc, ce mai conteaza ca stau cu spatele la altar.
Popa se grabeste, ii da cu rezumatul inainte. La un moment dat, langa mine in dreapta se iveste o subspecie a babei de RATB, cea de biserica. Aplecata in baston, da rapid o privire de aviator sa vada unde e scaun liber. Trece in stanga. Babele incep sa faca revolutie. O fi din cauza dogmelor ori canoanelor bisericesti, imi zic. De unde’! Nu incapeau pe banca. Doua sa pun jos langa cosurile cu pomeni si langa soba construita in biserica sa nu degere nucile cat creierul. Si asa fac loc curului nou de baba. La un moment dat, lumarile din zona incep a arde cu mai mult spor. Cineva daduse ce e mai bun din el....
Dupa care babele incep sa povesteasca de cine a mai murit. Intre timp, pe bulevardul din centrul Bisericii, cocalarii si pitzipoancele, veniti/e la agatat in biserica nu se mai saturau sa tot iasa si sa intre. Ca atare ma pun mai la dreapta sa blochez operativ traficul de carne vie. Imediat tresar pentru ca o alta baba din stanga striga la una de vizavi, haat din dreapta bisericii. Cea „dreapta” nu se pusese cum trebuie pe storurile termopanelor bisericesti si era riscul sa cada. Iar asa ceva nu se face in noaptea de Inviere, bineinteles...
Popa ii da inainte plictisit. Vrea sa scape mai repede. Incepe sa manuiasca unealta cu tamaie, care e aproape ca un bici in preasfanta mana. Incepe sa se aglomereze in biserica. E deja 2 jumate si slujba e pe terminate. Satenii cunosc obiceiul locului si abia acum incep sa vina in numar mare. Ca sa ia grijanie si sa scape la oala cu sarmale. Ca atare, inghesuiala creste. Acum isi fac simtita prezenta gospodine care nu pot intra pe usa bisericii decat lateral. Au cu ele niste cosuri pe masura si se inghesoaie sa treaca mai in fata. Cat mai in fata.
Preotul citeste acum din cuvantul episcopului de Slatina. Intr-un acces de entuziasm, episcopul cere prin vocea puternica a preotului ca fiecare om „sa fie un Hristos”. Dac-ar fi asa, Biserica ar avea un singur membru.
Intr-un final se termina. Gospodinele incep sa toace cum au facut ele curatenie de le dor salele, cum au gatit 16 feluri de mancare. Clantane in continuu. Popa se enerveaza: „Afaraaaa! Iesiti afara! Asa le dati voi exemplu tinerilor?” Nicio problema, emo kijii si cocalarii au deja exemple demne de urmat.
Intr-un gest ritualic, o baba ii ofera popii un cocos mare, alb, cu picioarele legate, ce a rezistat stoic tuturor: babe, emo kiji si cocalari. Ba chiar, baba ii si saruta evlavios mana. Popa ia cocosul intru cele sfinte si gustoase si il duce la loc sacru in altar. De acu’ incepe sa dea pastite. Ma inghesui si eu ca tot romanul la luat intr-un borcan pasti acasa si scap viu si nevatamat de babele care inviasera la secunda si acum zvelte ofereau pomeni. Ma dureau talpile de parca ma calcase pe picioare o locomotiva Electroputere, cu tot cu uzina.
Hristos a inviat! (cel putin asa se zice, pana se confirma din trei surse)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu