Jemanfichismul de la caderea Bear Stearns nu poate fi egalat decat de prostia autoritatilor americane care nu au observat explozia decat dupa ce aceasta s-a intamplat. Moment in care au evacuat din fata dezastrului doar elita de bancheri (creditorii) si au lasat de izbeliste prostimea (actionarii).
Jimmy Cayne, presedintele Consiliului de Administratie de la Bear juca un turneu profesionist de bridge in Detroit cand banca intra in mocirla. Directorul Alan Schwartz a zburat dupa o conferinta de presa direct la Palm Beach, ca sa se destreseze.
Cand s-a observat ca situatia e nasoala, federalii intra in joc. Ben Bernanke, seful Rezervei Federale la ora 4:45 dimineata aseamana Bear cu caderea bancii austriece Credit-Anstalt in 1931, cadere ce a premers Marii Depresiuni. Henry Paulson, secretarul de atunci al Trezoreriei face spume la mai-marii Bear Stearns cum de au lasat sa se ajunga aici. Apoi ii spune lui Jamie Dimon, bossul de la JP Morgan ca actionarii n-ar trebui sa primeasca ceva mai mult decat „ceva nominal, cum ar fi 1 sau 2 dolari pe actiune”.
Propunerea a fost de 2 dolari, dar actionarii s-au infuriat pe motiv ca putine luni inainte o actiune era 64 de dolari iar cu un an in urma era 170 de dolari. Ulterior, tranzactia a fost de 10 dolari pe actiune, iar statul american a acordat JP Morgan garantii de 30 de miliarde de dolari pentru activele toxice. La pretul initial de 2 dolari, Bear valora cam 236 de milioane de dolari, adica mai putin de un sfert decat valora turnul de sticla al Bear din Madison Avenue, numarul 383.
Toate astea se gasesc in cartea „Street Fighters” a lui Kate Kelly, din care Bloomberg ca citat copios.
PS: Cum pe Cayne il durea in partea ganditoare de banca de investitii pentru ca avea bani gramada, el a lasat toata povara tesaturii de derivative pe Warren Spector. „Saracul” Warren a vandut actiuni de 382 de milioane de dolari inainte de vanzarea pe nimic a firmei, vanzare ce a saracit actionarii cu miliarde.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu