Profit pe moartea angajatilor

Bancile americane fac pe numele salariatilor asigurari de viata in care angajatorii sunt beneficiarii pentru a-si finanta bonusurile exagerate pe care le dau managerilor sau lucratorilor. Tactica, putin cunoscuta, a fost prezentanta pe larg in Wall Street Journal.

Situatia e simpla: in timpul bulei imobiliare, bancile au cumparat enrom de multe asigurari de viata pentru angajatii lor. Banca depune banii in conturi mari iar asigurarile actioneaza practic ca niste pensii private. Banii circula ulterior cu alte investitii (in actiuni, obligatiuni, fonduri mutuale, fonduri speculative etc) care sunt fara taxe. Si se inmultesc. Cand angajatul/fostul angajat/pensionarul moare, banca primeste mari sume de bani conform contractelor.
Bancile americane aveau un total de 112,3 miliarde de dolari in asigurari de viata asupra angajatilor proprii la finele lui 2008, aproape dublu fata de cele 65,8 miliarde de dolari din 2004.

Bank of America avea la finele primului trimestru asigurari de 17,3 miliarde de dolari (incluzand aici 1 miliard de dolari de la Countrywide), Wachovia Corp avea 12 miliarde de dolari, JPMorgan avea 11,1 miliarde de dolari (din care 5 miliarde de dolari de la Washington Mutual) iar Wells Fargo de 5,7 miliarde. Wachovia a ajuns in mana Wells Fargo in toamna anului 2008.
Familiile angajatilor s-au plans ca bancile n-ar trebui sa profite de moartea celor dragi lor. Conform estimarilor, in urmatoarele decade, bancile vor avea beneficii de 400 de miliarde de dolari din moartea angajatilor.

Pentru a fi atractive, bancile ofera o mica parte din posibilii bani castigati asiguratilor, bani care in esenta trebuie sa ajunga la familiile lor dupa moarte. Dar acoperirea pentru angajat se termina cand oamenii parasesc institutia respectiva.
Si alte companii din SUA au astfel de polite de asigurare de viata, precum AIG, Fannie Mae, Freddie Mac, , Kimberly-Clark Corp si Tyson Foods, Inc.

Chevron, proces de 27 de miliarde de dolari

Gigantul petrolier american Chevron poate pierde 27 de miliarde de dolari in cel mai mare proces de mediu din lume: cel impotriva locuitorilor din jungla ecuadoriana.

New York Times prezinta in paginile sale cum Texaco a exploatat timp de 4 decenii petrol in jungla Amazonului. Urmele poluarii se vad inca si azi. Problema cea mare e ca din cauza poluarii, petrolul si alte produse au ajuns in stratul panza freatica, ceea ce a imbolnavit zeci de mii de oameni iar alte cateva mii au murit. Un raport incmit anul trecut de catre Richard Cabrera, un expert geolog desemnat de tribunal, estimeaza ca 1.400 de oameni au murit de cancer din cauza contaminarii cu petrol. Acum, locuitorii junglei, isi cauta dreptatea.

Chevron a cumparat Texaco in 2001 si a preluat, implicit, procesele companiei.
Gigantul petrolier n-a patit nimic pana acum, cand influenta americana s-a simtit teribil in Ecuador, insa tara s-a metamorfozat sub presedintele Rafael Correa. In cateva randuri, Correa, s-a referit la trecutul Texaco in tara sa drept „o crima impotriva umanitatii”.
Deja subiectul este motiv de intense activitati de lobby la Washington, astfel incat acesta sa aplice presiuni asupra Ecuadorului in favoarea Chevron. Care oricum daca pierde va face apel sau va ajunge la un tribunal international. Unde oricum va pierde, pentru ca evidentele sunt evidente. Desi Texaco a convenit cu Ecuador si Petroecuador pe 40 de milioane de dolari ca nu mai are nicio obligatie de mediu, aceasta prevedere nu se aplica si asupra proceselor civile intentate de locuitorii zonei. Altfel ar insemna ca americanii au cumparat dreptatea si au influentat justitia printr-o intelegere comerciala, nu? Iar asa ceva americanii, ]ara celor drepti si cinstiti, nu fac, nu?

Bine, nici Petroecuador, compania de stat din domeniu nu e nici ea usa de biserica si mama Omida a protectiei mediului avand peste 800 de deversari din 1990 incoace.Iar Chevron spune ca nu poate fi facut raspunzator pentru faptul ca guvernul a dus 40.000 de colonisti in jungla pe drumurile facute in anii ’70 de Texaco, sau ce a facut Petroecuador dupa ce a preluat povara. „Daca Chevron are o problema cu asta, atunci ar trebui sa dea in judecata Petroecuador” spune Steven Donziger, avocatul ecuadorienilor. Si asta pentru ca poluarea provocata de Texaco inca mai cauzeaza rau, morti, bolnavi chiar si la 18 ani dupa ce Texaco si-a oprit operatiunile acolo, si va continua sa faca pana cand perimetrele sunt curatate.

Oare mai poate si altceva Chevron/Texaco? Desigur, procurorul general al Ecuadorului a pus sub urmarire penala anul trecut 2 avocati ai companiei, sub acuzatia de conspiratie. Mai exact, cei doi voiau sa faca compania basma curata, ca si cum chiar ar fi curatat locurile.
Ce e tragic este ca o parte a victimelor Texaco nu vor apuca sa vada vreun ban pentru ca vor muri intre timp, iar procesele sunt estimate a dura alti 10-20 de ani.

Toate drumurile duc la Govermment Sachs

Anul trecut in vara, Henry Paulson, secretarul Trezoreriei americane a numit mai multi bancheri de la Goldman Sachs in functii-cheie pentru industria financiara. El insusi a fost la Goldman Sachs inainte. Dupa ce a refuzat sa dea Lehman Brothers bani pentru a o salva, Paulson s-a sucit ca pisica in aer si ziua urmatoare a dat 85 de miliarde de dolari pentru ca AIG sa respire.

Dupa aceea, bineinteles n-a uitat sa aduca un membru al consiliului de administratie al Goldman la conducerea AIG. Vorbim de actualul sef, Edward Liddy. Apoi a avut nevoie de cineva care sa supravegheze folosirea celor 700 de miliarde de dolari pentru capitalizarea bancilor. Si l-a adus pe Neel Kashkari, care are numai 35 de ani, si el cu pedigree Goldman. Bineinteles, in ochii lumii Goldman Sachs ajuta la salvarea sistemului financiar al planetei. Si dadea bune motive bancii de investitii sa ia fata concurentei, cel putin la nivel vizual, de perceptie populara.

La Goldman nu esti un adevarat star decat dupa ce ajungi in functii politice. Totusi, International Herald Tribune se intreaba daca nu cumva asta inseamna conflicte de interese. Multi se intreaba de ce Paulson n-a adus mai multi executivi de la concurenta. Altii zic ca asta ar fi echivalentul cu acordarea clauzei natiunii celei mai favorizate.

Kashkari, dupa ce a fost pus in rank, trebuia sa se implice in selectia persoanelor care sa se ocupe de investirea celor 700 de miliarde de dolari in banci. Si l-a ales pe Reuben Jeffrey, si el fost executiv la Goldman. Echipa il mai are si pe Dan Jester, fost strategist la Goldman si care a avut o implicare deosebita in preluarea gigantilor ipotecari Fannie Mae si Freddie Mac de catre stat. Steve Shafran este alt jucator central si in anii ’90 lucra indeaproape cu Paulson la Goldman. El s-a retras de la Goldman in 2000, dar a fost implicat de Trezorerie in garantarea lichiditatii de bani pe pietele financiare. Kendrick Wilson al 3-lea si el fost pe la Goldman este legatura cu bancile. Alt veteran de la banca Edward Forst, care a pus in practica salvarea bancilor. Robert Steel a avut sarcina de a tin epe picioare Fannie Mae si Freddie Mac. In vara lui 2008 a plecat la Wachovia.

La cat de numeroasa e echipa sunt destui americani care suspecteaza ca actiunile departamentului avantajeaza gigantii financiari si nu sunt „pe bune”. De asemenea, majoritatea detin actiuni la Goldman, ceea ce e clar conflict de interese. Totusi Paulson, Kashkari si Shafran nu au mai detin actiuni.
O alta poveste pune gaz pe foc. In vara, Richard Fuld, boss-ul Lehman Brothers a cerut transformarea din banca de investitii in banca comerciala, ceea ce ar fi dus institutie sub aripa Fed, banca centrala americana. Astfel, in caz de probleme, Fed ar fi proptit Lehman sa nu cada, daca ar fi considerat-o sistemica. Dar Lehman n-a primit acceptul si in 15 septembrie a cerut protectie fata de creditori. O saptamana mai tarziu, Goldman Sachs si Morgan Stanley au primit statutul de banca. Si despre Timothy Geitner, actualul secretar al Trezoreriei planeaza suspiciuni de legaturi cu Goldman. Robert Rubin, fost sef la Goldman l-a protejat. Rubin a fost in 1995 numit si el secretar al Trezoreriei. Cativa ani mai tarziu, in 2003, Geitner ajunge la conducerea Fed New York, capitala finantelor Americii.

In mandatul sau, Geitner a dat cateva proiecte importante pe mana Goldman, si l-a angajat pe William Dudley, fost economist la Goldman sa supravegheze o unitate a New York Fed care cumpara si vinde obligatiuni guvernamentale. Pe E. Gerald Corrigan, fost director la Goldman l-a pus sa analizeze intr-un grup riscul de pe Wall Street.

Si mai este o mica poveste. Din limuzine negre au coborat in data de 13 septembrie, acel weekend negru al finantelor, au coborat la sediul Fed New York Paulson si Lloyd Blankfein, directorul cel mare de la Goldman Sachs. Dupa ce AIG a inceput dintr-o data sa ceara bani, amenintarea era mult mai mare. AIG este inima sistemului financiar american, avand conexiuni cu fondurile de pensii, fonduri mutuale, banci, tot felul de alte institutii financiare si era prezenta in toata lumea. Dar era un motiv special pentru care Blankfein a fost la intalnire. Din cauza contractelor cu produse financiare, o cadere al AIG ar fi cascat o gaura de 20 de miliarde de dolari in Goldman Sachs, dupa cum au aratat in toamna lui 2008 niste surse. Iar Goldman, se stie, este cel mai mare partener comercial al AIG.

Concepute sa diminueze riscul, aceste produse financiare au marit de fapt impactul ipotecilor toxice. Dupa ce ajutorul a crescut de la 85 la 180 de miliarde de dolari, opinia publica americana a fost scandalizata de cati bani inghitea gigantul asigurarilor. Ca urmare a presiunilor, AIG a facut publica lista contrapartilor. Nu mica a fost mirarea cand s-a observat ca adevaratul profitor al banilor a fost Goldman Sachs, care a primit din tonele de bani 13 miliarde de dolari, fiind cele mai mari sume date de AIG. Asta pe langa cele 10 miliarde de dolari primite direct ca infuzie. Si a mai raportat ca mai are contracte cu AIG pentru alte 6 miliarde de dolari.
Despre care fosta banca spune ca s-a protejat cerand mai multe garantii colaterale si ... a folosit niste produse financiare pentru a paria pe caderea AIG.
Joseph Stiglitz, economist laureat al premiului Nobel spune ca intelegerile facute pe produse derivative dupa ce AIG a fost salvata in septembrie "arata ca o mare furaciune".

Deci Goldman iese castigatore daca AIG supravietuieste, pentru ca isi ia cei 6 miliarde de dolari in caz de nevoie, si iese castigatoare si daca AIG da faliment, pentru ca va lua banii din pariu. Ca un bun exemplu despre cum lucreaza Goldman Sachs, avem o stire din Los Angeles Times. Care spune ca Goldman a fost intermediarul pentru obligatiunile emise de statul California. Dupa care, banca sfatuia clientii sai sa parieze impotriva acestor bonduri si facand asta nu l-a informat pe trezorierul statului, Bill Lockyer. Mai exact, Goldman a prevazut ca statul California, care avea pana acum o vreme un deficit de 50 de miliarde de dolari, o s-o ia la vale dar n-a vazut nimic in neregula sa vanda obligatiunile si sa ia banii si in acelasi timp sa sfatuiasca proprii clienti sa dea statului un ciocan in cap.

Inteligent, nu?

Filmul petrecerii extravagante de la Northern Trust

Northern Trust, banca din Chicago, a platit milioane de dolari pentru o petrecere in Los Angeles. Ce s-a intamplat? Banca a adunat si a transportat cu avionul cateva sute de persoane, clienti si angajati si i-a cazat in cele mai „fancy” locatii. Mai mult de o suta de persoane au stat la Beverly Wilshire in Beverly Hills, o alta suta a stat la Loews Santa Monica Beach Hotel. Alte persoane au fost cazate la Ritz Carlton in Marina Del Rey iar altii la Casa del Mar in Santa Monica.

Miercurea trecuta, banca a dat o mare cina la Ritz, urmata de un concert al grupului Chicago. Joi, Northern a inchiairat un hangar in Aeroportul Santa Monica si a mai dat o cina, urmata de concertul Earth, Wind& Fire. Sambata, institutia a avut intreaga House of Blues din West Hollywood, rezervata pentru petrecerea sa privata. Meniul contine somon si filet de Angus. Delicatese de bancheri.. Dupa care a urmat un concert al lui Sherryl Crow. De asemenea, a mai fost un cocktail fabulos la Loews. Iar femeile invitate au primit toate bijuterii de la Tiffany and Co.

Despre costuri, companii nu zice nimic, dar reporterii au aflat ca numai trupa Chicago a primit 100.000 de dolari. Alti 50.000 de dolari s-au dus numai pe rezervarea House of Blues. Reprezentantii lui Sheryl Crow n-au raspuns, iar Earth, Wind& Fire a admis ca a primit bani, dar n-a spus cat. Cat despre turneul de golf, un reprezentant al PGA a spus ca Northern Trust a semnat un cec gras pentru eveniment, suma ce acopera o parte din cheltuielile de 6,3 milioane de dolari. Multi dintre invitatii Northern au mers la turneul de golf... cu limuzine Mercedes ce-i asteptau la hoteluri. Cum sa nu fie asta o nesimtire? Pai banca a dat afara 450 de insi in decembrie, 4% din forta sa de munca. Si mai este ceva extraordinar: Guvernul federal a dat Northern Trust 1,6 miliarde de dolari fara ca banca sa ceara un cent! Reprezentantii bancii spun ca banii pentru eveniment nu vin din sumele date de stat.

 Frederick Waddell, directorul bancii a primit in 2008 8 milioane de dolari in salariu, bonusuri si actiuni, potrivit MarketWatch. Asta fata de cele 6 milioane de dolari platite in 2007. La mai mult! Site-ul tmz.com a prezentat imaginile de la petrecerea Los Angeles a Northern Trust.
Membrii Congresului american au cerut bancii sa dea inapoi banii folositi pentru extravaganta impricinata.

Dar, precum spunea Thomas jefferson, „o mica rebeliune, ici si colo, e un lucru bun”.

Pe cine sa credem despre criza?

Nu stiu altii cum sunt dar eu nu cred multi analisti despre criza, efecte, durata si ce trebuie sa facem pentru a o trece. Cei de la agentiile de rating par fi mana in mana cu bancile de investitii si fondurile speculative, care vor sa isi recupereze pierderile de pe pariurile imobiliare si derivatele toxice pe spinarea statelor in curs de dezvoltare. Agentiile da rating au marile contracte cu gigantii financiari si din moment ce colosii n-au bani, ei nu au bani. Bancile comerciale nici ele nu sunt usa de biserica pentru ca au pariat pe creditare iar consumismul s-a intors impotriva lor. Acum incearca sa isi pastreze influenta si bonusurile tot pe spinarea clientilor, ceea ce se observa in cresterea dobanzilor, oprirea robinetului de bani pentru economie si creditarea doar a statului si a instrumentelor garantate de stat. Buffett a dat-o si el in bara, Berkshire fiind stransa de gat de investitiile proaste.

Ca atare pe cine sa credem? Eu il cred pe tot cuvantul pe „Dr. Doom”. A prezis criza cu ceva vreme inainte sa se intample. Este profesor de economie la Universitatea din New York si il cheama Nouriel Ruoubini. Ei bine, ce zice el? Conform Bloomberg, el zice c` deocamdata guvernele lumii sunt cu un pas in spatele crizei si ca fac „prea putin si prea tarziu”. „Guvernul e mereu sub curba” zice el cu subinteles.
Desigur, situatia poate fi imbunatatita de politicile adecvate. Care ar fi acestea? Ca guvernele sa preia controlul asupra bancilor insolvente, sa le curate de toate toxicitatile din ele si apoi sa le revanda investitorilor privati. Mai trebuie si ca G7, grupul celor mai industrializate si G20, ce include si cele mai importante state in curs de dezvoltare, sa „actioneze impreuna pentru a iesi din aceasta mizerie”.

Partea cea mai importanta: economia globala ar putea ori sa creasca 0,5% in acest an, ori sa scada 1%, dar va recupera cu o crestere de 1% in 2010. Roubini zice ca economiile emergente, inclusiv China si India, vor incetini rapid, dar ca „deja vedem semnele inceputrilor unei aterizari dure”. Semne modeste de recuperare vede si Jamie Dimon (video), "demonul" de la conducerea JP Morgan, care a reusit sa mentina banca pe profit desi a inghitit si Bear Stearns si Washington Mutual.
„Devine un cerc vicios intre cerere, furnizare si sistemul financiar” a spus Roubini, care a fost consilier la Trezoreriz SUA din 2000 pana in 2001. Consumatorii si companiilor isi taie cheltuielile pentru a supravietui crizei, facand contractia si mai severa. Chiar si daca ar exista banci numai cu active bune, ele tot n-ar imprumuta in astfel de conditii. Daca nu luam masurile cuvenite, recesiunea in forma de U s-ar putea schimba in cea mai periculoasa, cea in forma de L.

Dr Doom a mai spus ca lumea a trecut pe langa „topirea globala financiara” in septembrie dupa falimentul Lehman Brothers, salvarea pe ultima suta de metri a Merrill Lynch de catre Bank of America, punerea perfuziei cu bani la AIG si transformarea Goldman Sachs si Morgan Stanley in banci comerciale. Dar acest lucru nu se mai poate intampla acum pentru ca toata lumea a stabilit ca nu vor fi lasate sa se duca pe copca institutii sistemice.

De exemplu, in Rusia, gigantul constructiilor Inteko a cerut garantii de stat de 1,4 miliarde de dolari spunand ca este neputincioasa in a-si refinanta spirala datoriei in care a ajuns. Kommersant spune ca Yelena Baturina ofera o parte din activele companiei daca statul o va salva. Intamplator ea este cea mai bogata femeie din Rusia si nevasta primarului Moscoveri, Yury Luzhkov. Anul trecut avea conform Forbes 4,2 miliarde de dolari avere, dar acum si-a pierdut o mare portie. Foarte multe datorii ale Inteko si-a facut atatea datorii dupa ce a cumparat pachete de actiuni la ... Gazprom, Sberbank si Rosneft. In 2006, participatiile valorau 3,15 miliarde de dolari. Acum...
Pe de alta parte Inteko are datorii de 970 de milioane de dolari catre banci, in marea majoritate Sberbank, Gazprombank, Bank of Moscow si VTB. Si mai are nevoie si de 428 de milioane de dolari capital de lucru. Pentru acestea are nevoie de noi imprumuturi care sa fie garantate de stat. Inteko la randul ei va garanta statului cu proprietati imobiliare, pamant si proiecte aflate in curs de dezvoltare. Desigur, Baturina a fost mereu acuzata ca si-a folosit pozitia sotului pentru a primi contracte, dar nu-i asa ca e o institutie sistemica?

Ca o ironie a crizei, SUA se vede acum nevoita sa faca ceea ce faceau comunistii, adica sa nationalizeze institutii pentru a arata ca face ceva in economie si pentru a si face, altfel ar fi un semnal foarte prost si s-ar distruge tara. Rusia trebuie sa se comporte ca o capitalista adevarata si sa nu nationalizeze nimic pentru ca asta ar fi un semnal foarte prost pentru investitori iar plecarea tuturor ar fi dezastru national.

Care pe care: Vama Rusa vs Bank of New York Mellon

Am trait s-o vad si pe asta: ciocnirea titanilor falimentari. SUA s-a bazat pe imperiile financiare si pe imobiliarele sale si ambele au picat. Rusia s-a bazat resursele sale si pe oligarhii de carton si acum toate s-au prabusit.

Ciocnirea colosilor cu picioare de lut pune fata in fata doi fomisti de bani: Vama Rusa si Bank of New York Mellon. Ziarul Kommersant spune ca in 17 mai 2007, Serviciul Federal al Vamilor din Rusia a dat in judecata Bank of New York Mellon (BNY) pentru spalari de bani in cazul exporturilor ruse de la finele anilor 1990. Daunele cerute au fost de 22,5 miliarde de dolari.

Acum, Vama Rusa vrea o intelegere amiabila cu Bank of New York pentru doar 800 de milioane de dolari. „Pentru a rezolva aceasta disputa, Serviciul Federal al Vamilor din Rusia sugereaza tinerea unei intalniri de munca pentru a discuta atingerea unei intelegeri amicale in aceasta problema” spune Konstantin Chaika, vicepresedinte al Vamii Ruse intr-o scrisoare obtinuta de ziar. Sursele spun ca Vama a fost fortata sa treaca la proces la insistentale lui Sergei Sobyanin, vicepremier si sef al secretariatului general al guvernului, caruia premierul Vladimir Putin l-a pus personal sa rezolve problema.

„Este o decizie politica, chiar logica in perioada crizei. Mai mult BNY Mellon nu are niciun cont pe teritoriul Rusiei care ar putea fi sechestrat in cazul in care Vama va invinge in instanta” mai zice Kommersant. Steven Marx, un avocat american ce deserveste partea rusa, spune ca legea permite compensatii de 3 ori mai mari decat suma spalata ilicit. Iar banca americana si-a recunoscut implicarea in spalarea a aproape 7,5 miliarde de dolari.

La inceputul anilor 2000, mai multe state au acuzat BNY Mellon de implicare in evaziune fiscala si spalari de bani. Banca a dat afara ceva staff responsabil de transferurile din Rusia.
In Rusia, problema legata de BNY Mellon a fost Incombank, candva a doua banca rusa ca marime, intre timp decedata la finele anilor 1990.

Toata povestea arata mai multe lucruri. In primul rand, coruptia generalizata in ambele sisteme, atat rus cat si american. Ceea ce explica de ce au picat ca mustele cand a venit criza: pentru ca foarte mult era umflat artificial, si imobiliarele si produsele financiare complexe si pretul gazelor si petrolului si cel al metalelor. Al doilea lucru relevant e mentalitatea autoritatilor ruse. Dupa ce si-au dat seama ca n-au ce bunuri sa sechestreze pe teritoriu rus au cam lasat balta procesul. Pentru ca, trebuie s-o recunoastem, intre 22,5 miliarde de dolari si 800 de milioane de dolar e o diferenta ca de la fosta capitalizare a Gazprom la actuala.

Bancile straine trebuie sa scoata din Romania 9 miliarde de euro in 2009

In cazul in care se mira cineva de ce tot cade leul fata de euro, explicatia e simpla. De fapt sunt doua. Prima e ca Romania are o pondere foarte mica a exporturilor in Produsul Intern Brut. Vreo 30%, restul e consumul intern.

Partea cea mai urata e ca mai toti marii nostri exportatori sunt grav afectati din lipsa comenzilor externe. Arcelor Mittal, cu marile combinate de la Galati, Hunedoara, Roman sau Iasi e in pana si trimite salariatii sa se puna pe listele cu salarii compensatorii Mechel Targoviste, Campia Turzii, Ductil Steel sufera din scaderea pietei imobiliare, Alro a anuntat ca are inchisa hala 6 pe toata durata crizei, Dacia nu mai vinde asa bine, Draexlmaier e afectata de scaderea comenzilor de piese si subansamble de la Mercedes, Audi si BMW, clientii sai traditionali.

In plus, Azomures si Interagro nu mai au unde vinde ingrasamintele si au trimis oamenii acasa cu toptanul. Oltchim si petrochimia de la Arpechimul Petromului si cea de la Petromidia Rompetrolului au si ele incetiniri enorme de exporturi. Cum nu prea se exporta iar comenzile industriale au scazut peste media UE, dar de importat se importa, cursul nu are decat o directie: in jos. Fluxul de bani nu mai vine nici de la capsunari si nici investitiile straine nu prea mai curg, mai multe companii punand pe hold proiecte de dezvoltare in Romania. Ca atare, cursul se depreciaza.

Cealalta parte e ca daca in perioada de crestere economica tot au venit bani straini, acum trebuie sa si iasa. Nicolae Cinteza, Directorul Directiei de Supraveghere de la Banca Nationala a Romaniei (BNR), declara in 21 ianuarie ca 9,52 miliarde de euro sunt datorii ale sucursalelor romanesti catre bancile-mama straine. De asta au crescut atat de mult dobanzile la cei care au acuma credite de inapoiat. Ca si bancile trebuie sa dea datoria mai departe. „Am discutat cu reprezentantii bancilor din Romania si cu actionarii lor, iar reactiile lor au fost pozitive, indicand ca vor continua sa rostogoleasca imprumuturile catre subsidiarele din Romania”, a declarat viceguvernatorul BNR, Cristian Popa la forumul EuroMoney de la Viena. Cat vor rostogoli, ramane de aflat.

Acum avem un semn bun. Statul nu se mai imprumuta la dobanda Lombard de 14,25% ci si la dobanzi mai mici. Un bun exemplu este ca azi, Ministerul Finantelor Publice (MFP) a atras peste 1,99 miliarde lei (463,4 milioane euro) prin vanzarea de certificate de trezorerie cu discont la o luna, de circa doua ori mai mult decat anuntase, la un randament mediu anual in scadere, de 11,45%, potrivit datelor BNR.

Valoarea anuntata initial era de 1 miliard lei. Randamentul maxim acceptat de MFP pentru titlurile cu scadenta la o luna a fost de 11,50%, se arata in comunicatul transmis de Banca Nationala a Romaniei (BNR). Bancile au depus oferte totale de peste 2,74 miliarde lei (636,4 milioane euro), cu 37% mai mult decat suma atrasa de MFP. La licitatia anterioara, din 19 ianuarie 2009, pentru titluri de stat cu maturitate la 30 zile, ministerul atrasese peste 1,55 miliarde lei (362 milioane euro), randamentul mediu oferit fiind de 12,75% pe an. Tot luni, MFP s-a mai imprumutat cu 250 milioane lei (58 milioane euro) de la banci, prin depozite la noua zile, la o dobanda de 11,50% pe an. Ceea ce arata doua lucruri importante. Primul: ca exista lichiditate in piata, asa ca bancile daca tot raman cu banii in brate vor trebui la un moment dat sa ii bage, cu chiu cu vai, in creditarea catre economie. A doua, ca statul se imprumuta la dobanzi din ce in ce mai mici, ceea ce arata ca situatia financiara se detensioneaza. A treia: ca statul nu are nevoie de chiar asa multi bani pe cat ofera bancile din frica fata de clienti.

Statul este subventionat masiv de catre bancile comerciale, atunci când se imprumuta pe piata interna cu 11% pe an, in conditiile in care institutiile de credit achizitioneaza titluri de stat in pierdere, pentru a se putea imprumuta apoi de la BNR, a spus consultantul financiar Bogdan Baltazar. „Statul este subventionat masiv pe plan intern. Este extaordinar de ieftin ca plateste randamente de 11% pe an la lei. Bancile comerciale subventioneaza statul, la emisiunile de obligatiuni, cu bani de la clienti. Putem sa intelegem ca statul roman este subventionat masiv de contribuabili", a mai declarat Baltazar, in cadrul unei dezbateri pe tema crizei economice, organizata de Societatea Academica Româna. Consultantul financiar a adaugat ca, in conditii normale, statul ar trebui sa se imprumute, „in cel mai bun caz, cu o dobânda de 17%”.