Parazitii capitalismului au adus criza

Falimentul Lehman Brothers a fost adus de vanzarile de actiuni in lipsa si fara acoperire.
Cu active de 639 miliarde de dolari si datorii de 613 miliarde de dolari, cel mai mare faliment din istoria lumii ar fi putut fi evitat daca autoritatile americane ar fi miscat un deget in reglementarea uneia dintre „artele negre” ale Wall Street-ului.

In lupta de supravietuire de anul trecut, circa 32,8 milioane de actiuni ale companiei au fost vandute dar nu si transmise in posesie la modul fizic. O ancheta derulata in cadrul Securities and Exchange Commission (SEC- Comisia Americana de Valori Mobiliare) si publicata de Bloomberg arata ca cele 32,8 milioane de actiuni tranzactionate fara a se vinde fizic ceva au fost de 57 de ori mai mari fata de varful de 567.518 actiuni Lehman tranzactionate dar neintrate in posesie fata de maximul din 2007, din 30 iulie.

SEC a mai legat astfel de operatiuni de strategiile de a manipula pietele. O tranzactie esuata este cea care nu se deconteaza in 3 zile. „Avem un alt cuvant pentru asta in Brooklin” a spus Harvey Pitt, un fost presedinte al SEC. „Cuvantul este frauda” spune el.
SEC a primit din ianuarie 2007 pana in iunie 2008 vreo 5.000 de plangeri despre tranzactii in lipsa fara acoperire dar niciuna n-a dus la intarirea reglementarilor, se arata intr-un raport transmis ieri de David Kotz, inspector general al SEC.

De doua ori anul trecut, sute de mii de tranzactii esuate au coincis cu zvonuri despre Lehman Brothers. Atat speculatia ca Barclays va cumpara banca pentru o suma cu 25% fata de valoarea din acel moment al actiunilor cat si cea ca fondurile Pimco si SAC au renuntat sa faca tranzactii cu Lehman s-au dovedit false. Cand directorul Lehman, Richard Fuld a spus unei comisii a Congresului ca speculatorii care pariau impotriva Lehman au dus banca de investitii la faliment. Membrii n-au inghitit asta. Totusi, modul de actionare arata acelasi tipar si in cazul Lehman si al Bear Stearns, care a fost cumparata de JP Morgan in mai. Ted Kaufman, senator democrat de Delaware arata ca vanzarile in lipsa au pus benzina pe foc pe actiuni. El vrea ca speculatorii care pariaza impotriva unei companii sa fie obligati sa rascumpere actiunile la acelasi pret la care le-au imprumutat.

Speculatorii practic imprumuta de la actionarii de drept ai unei companii un numar de actiuni, le vand la pretul pietei, dupa care le rascumpara la cotatii mai mici si le inapoiaza proprietarului. Profitul facut intre timp din diferenta de actiuni le ramane in buzunar. Totusi, daca actiunile cresc, ei ajung pe pierderi. Tranzactiile in lipsa fara acoperire sunt cele in care speculatorii practic nu s-au imprumutat actiunile respective cand deja ei le-au vandut, practica ce devina evidenta atunci cand titlurile respective trebuie date noului proprietar si tranzactia decontata. Astfel de operatiuni pot genera ordine de vanzare nelimitate, coplesind cumparatorii si ducand preturile in jos, spune Susanne Trimbath, expert in tranzactii si presedinte al STP Advisory Services, o firma de consultanta din Omaha, Nebraska.

Tranzactiile in lipsa fara acoperire au ajuns la 7,4 miliarde de dolari in 2007 de la 838,5 milioane de dolari in 1995, sustine Trimbath, care a examinat datele National Securities Clearing Corp, o subsidiara a Depository Trust& Clering Corp.
Esuarile pentru Bear Stearns au fost si ele mai mari in 2008. Acestea au ajuns la 1,2 milioane de actiuni in 17 martie, o zi dupa ce JP Morgan a anuntat ca va cumpara banca de investitii pentru 2 dolari pe actiune. Numarul de esuari a fost triplu fata de varful din anul anterior, de 364.171 din 25 septembrie 2007. Fuld a spus ca vanzarile in lipsa fara acoperire, impreuna cu zvonurile neacoperite au avut un rol in caderea imperiului financiar.

Trimbath spune ca tranzactiile esuate sunt corelate cu scaderi ale cotatiilor si ca acestea au fost de ajuns sa provoace numai ele scaderi intre 30 si 70% din declinul actiunilor Bear Stearns si Lehman Brothers. Esuarea la a da in posesie actiunie echivaleaza cu emiterea de noi actiuni fara acordul firmei.
Lehman avea 687,5 milioane de actiuni tranzactionate pe bursa, fiind a 131-a din cei 6.873 companii publice. Desi tranzactiile in lipsa fara acoperire nu sunt ilegale daca sunt efectuate din greseala, daca sunt folosite pentru a umfla profiturile se cheama ca esti pasibil de a sta in inchisoare.
Din 2006, bratul regulator al bursei din New York a amendat cel putin 4 companii pentru astfel de practici, cea mai mare amenda primind-o JP Morgan, de 400.000 de dolari, fara a-si recunoaste dar nici a infirma vina. Alte 3,6 milioane de dolari si respectiv 1,2 milioane de dolari au fost amenzile firmelor de brokeraj ale lui Scott, respectiv Brian Arenstein. De asemenea, nici ei nu au recunoscut vina, dar nici nu au infirmat-o.

Din cele 5.000 de ponturi legate de tranzactii fara acoperire, doar 123 a dat SEC pentru investigatii. Pitt se mira de ce SEC n-a luat nicio masura pentru ca tot ceea ce trebuia sa faca era sa oblige pe speculant sa arate ca are dreptul de a da actiunea respectiva. Un studiu din 1986 al lui Irving Pollack a aratat ca regulile permit brokerilor sa amane indefinit „livrarea actiunilor”. In cazul nostru, Pollack zice ca e frauda.

Numarul de tranzactii cu actiuni pe care vanzatorii n-aveau voie sa le vanda a crescut imens inainte ca traderii sa afle ca Barclays vrea sa preia banca la un pret cu 25% sub cel de piata. Era 30 iunie. Cumpararea n-a existat niciodata. In ziua precedenta de tranzactionare, 27 iunie, numarul tranzactiilor esuate a crescut la 705.103, de la 30.690 in 26 iunie, o crestere de 23 de ori. In ziua zvonului a ajuns la 814.870 de actiuni nelivrate. Cotatia s-a scufundat cu 11% si era cu 70% sub nivelul de acum un an. In urmatoarele 6 zile dupa zvonul cu Barclays, numarul actiunilor nelivrate a ajuns la 1,4 miliarde. Apoi, in 10 iulie a picat zvonul ca SAC Capital Advisors si Pacific Investment Management si-au oprit afacerile cu Lehman

Ambele au negat. Actiunile bancii au picat cu 27% in 10 si 11 iulie.
Cum bancile si asiguratorii au rescris in minus 969,3 miliarde de dolari din activele lor, speculatorii au avut nenumarate ocazii sa faca tranzactii in lipsa si pariind impotriva companiilor. In 21 mai, David Einhorn, managerul fondului speculativ Greenlight Capital a anuntat ca shorteaza actiunile Lehman si ca are motive bune pentru calculele lui. Acum n-a comentat, dar specialistii sai in comunicare au anuntat ca Einhorn respecta legea si imprumuta intai actiunile si apoi face tranzactiile.

La 17 septembrie, 2 zile dupa ce Lehman a solicitat protectie in fata creditorilor, numarul tranzactiilor esuate a ajuns la 49,7 milioane, fiind 23% din totalul tranzactiilor de pe bursa.
Ziua urmatoare, SEC a interzis shortarea institutiilor financiare. Apoi, numarul companiilor unde era interzisd sa shortezi a ajuns la 1.000. In 19 septembrie, SEC anunta ca investigheaza o posibila manipulare a pietei.
Interzisul, care a durat pana la 17 octombrie nu a oprit shortarea. In perioada, tranzactiile in lipsa au fost 24,7% din totalul tranzactiilor cu titluri Morgan Stanley, Merrill Lynch si Goldman Sachs. In 2008, vanzarile in lipsa au fost 37,5% din totalul tranzactiilor. „Nu este un sir de firimituri, este o urma este ca o pista de avion”, a spus Pollack. „O poti vedea de la mila. Cereti prin ordin federal e-mailurile. Apoi vedeti cine a imprastiat zvonuri false si a shortat actiunile si veti avea manipulatorii”.
Daca la Lehman au vandut in lipsa si au pariat pe cadere, indeosebi fonduri speculative, mai exista cazuri.

Altul este Morgan Stanley, si asta pentru ca fondul sau,  Morgan Stanley Fin Svs B detinea la 30 august 2008 3,22% din Lehman Brothers. Mai multe mari grupuri financiare prezente pe Wall Street, intre care Merrill Lynch & Co, Citigroup Inc, Deutsche Bank AG si UBS AG, au mizat pe prabusirea Morgan Stanley, la doar doua zile dupa falimentul Lehman Brothers, potrivit Wall Street Journal, citat de Reuters.
Investitorii au folosit contracte de transfer al riscului intre doua parti (credit default swap-CDS) pentru a amplifica temerile privind situatia gigantului financiar american.
Totodata, un zvon fals privind anularea unei linii de credit a Morgan Stanley, in valoare de 25 de miliarde de dolari, deschisa la Deutsche Bank, a dat startul unui sir de speculatii impotriva grupului financiar.
Un purtator de cuvânt al UBS a precizat ca banca nu discuta speculatiile pietei sau zvonurile. Reprezentantii Deutsche Bank, Merrill Lynch si Citigroup nu au comentat.

In urma problemelor de pe piata financiara americana, dar si a speculatiilor privind problemele grupului, Morgan Stanley a devenit o tinta pentru preluarea de catre alte institutii financiare la doar câteva zilede la falimentul bancii de investitii Lehman Brothers la 15 septembrie.
Ziarul The Independent da si el o lista cu speculatorii care au facut bani pariind impotriva Halifax Bank of Scotland (HBOS), care a ajuns sa fie preluata cu ajutorul statului de Lloyds. In cele din urma Lloyds a ajuns si ea nationalizata partial iar datoriile lor au fost preluate de statul britanic.

Bancherii ocolesc limitarea bonusurilor

Citigroup si Morgan Stanley vor sa ocoleasca restrictiile de acordare a bonusurilor pentru managementul institutiilor financiare, promovate de administratia Obama si exploreaza modalitati prin care sa continue platile.
Executivi ai celor doua banci discuta majorarea salariilor de baza, potrivit Wall Street Journal.
Citigroup deja a stabilit 25 de executivi care vor avea limitari ale bonusurilor, insa restrictiile nu se aplica angajatilor fara functii, care aduc mari venituri, precum si bancherilor de investitii. Citigroup a primit 40 de miliarde de dolari iar Morgan alte 10 miliarde.

Wells Fargo (foto sediu) care a primit si ea 25 de miliarde de dolari a anuntat saptamana trecuta ca a crescut salariile de baza pentru directorul general John Stumpf si altor doi executivi. Stirea vine in momentul in care SUA au fost cuprinse de furie la auzul vestii ca angajatii diviziei de produse financiare complexe, de la AIG vor primi bonusuri de 165 de milioane de dolari. Divizia a produs anul trecut pierderi de 40,5 miliarde de dolari. Totalul bonusurilor la AIG ajunge la 1,2 miliarde de dolari.

Recent si PNC Financial, care a primit de la stat 7,7 miliarde de dolari (din care cu 5,2 miliarde dolar a cumparat banca National City) a anuntat si ea recent ca a platit directorului general James Rohr compensari de 14,6 milioane de dolari in 2008, inclusiv actiuni de 3 milioane de dolari In 2007, PNC i-a dat lui Rohr un pachet total de 18,5 milioane de dolari. Pachetul pe 2008 a inclus 1 milion de dolari in salariul de baza, 7,1 milioane de dolari in actiuni, optiuni de a cumpara actiuni de 2,9 milioane de dolari. Alte 3,4 milioane de dolari au sosit in schimbarea valorii pensiei asigurate. De 39.975, Rohr a primit voie sa mearga cu avionul pe banii firmei iar de 158.283 de dolari a avut o asigurare premium.

Obama a spus acum doua zile ca bonusurile sunt „o insulta” si a cerut AIG sa nu le acorde. De asemenea, a cerut limitarea bonusurilor la 500.000 de dolari. Procurorii au anuntat ca vor cita in luna martie asiguratorul care a primit 173 de miliarde de dolari de la stat.

Bancile se milogesc la Guvern sa faca un profit pe spinarea leului

Nesimtirea e la ea acasa in sistemul bancar. Si bineinteles nici la noi nu se poate altfel. Dupa ce ieri, Guvernatorul BNR Mugur Isarescu le-a taiat macaroana si a spus ca e destula lichiditate in piata, acum au venit cu o alta ideea de a aduce lichiditate.

Isarescu tocmai a spus ca e impotriva celor care spun ca nu e destula lichiditate in piata, adica a bancherilor care spun ca ar trebui ca BNR sa reduca rata rezervelor minime obligatorii. Singura problema e ca ultima data cand a facut asta, Isarescu a dat drumul in piata la 2 miliarde de lei, bani care nu au fost creditati de catre banci mai departe in economie. Chiar si Gheorghe Pogea, ministrul Finantelor spunea recent ca bancile daca ar avea mult mai multi bani tot nu ar da credite. Dar care sa fie resortul? România ar fi „de dorit” sa apeleze la un pachet de finantare de 20 de miliarde de euro, similar celui din Ungaria, având in vedere ca necesarul de finantare al economiei pentru acest an este inca incert, considera analistii ING Bank. „Pozitia autoritatilor este din ce in ce mai inclinata catre un acord FMI - UE. Având in vedere incertitudinile legate de nevoile de finantare, credem ca ar fi de dorit un pachet similar celui din Ungaria, de 20 de miliarde de euro. O decizie pentru a accepta supravegherea FMI are implicatii pozitive pentru economia româneasca atât pe termen scurt, cât si lung”, se arata intr-un raport al analistilor de la ING BAnk România.

Oare ce s-a intamplat cu Ungaria de la acordul cu FMI? Pai forintul s-a prabusit, ceea ce acum capata total sens, pentru ca Isarescu nu vrea sa dea bancilor munitie sa traga in leu, in economie. Putem lua ca exemplu chiar si Ucraina, care a primit 16,5 miliarde de euro de la FMI. Sigur, FMI a dat acei bani cu conditia ca rezervele bancii centrale ucrainiene sa nu varieze cu mai mult de o cota anume stabilita. Mai pe sleau, sa nu foloseasca banii pentru a ocroti moneda nationala. Ce s-a intamplat intre timp? Gryvna s-a prabusit.

Pe acelasi calapod noi nu dorim acord cu Fondul Monetar International. Ca sa lasam munitie si libertate de miscare lui Isarescu sa apere pielea de pe noi cu rezervele de 26 de miliarde de euro ale BNR.
Asa ca nu, multumim, bancherii sa se duca cu specula in alta parte! Mai ales aia de la Morgan Stanley si Goldman Sachs ce voiau sa ne nenoroceasca si in octombrie cu ajutorul Unicredit, ING si RBS.

Bajbaiala statului a ucis Bear Stearns si Lehman Brothers

 

Lucrarile de mantuiala nu se intampla numai la noi. Institutiile americane care trebuiau sa supravegheze piata si s-o protejeze au impins Bear Stearns pe marginea prapastiei si au lasat Lehman Brothers sa moara desi aceasta ceruse de nenumarate ori sprijinul.

Securities and Exchange Comission (Comisia Federala Americana de Valori Mobiliare- nr) este autoritatea care trebuie sa supervizele bursele, actiunile listate, obligatiunile, sa elaboreze regulamentele si sa le puna in aplicare. Si exact ea a fost prima care nu a pus in aplicare propriile reguli. Un raport cutremurator dat publicitatii in data de 25 septembrie in urma unei investigatii interne arata ca SEC stia de ani buni ca Bear Stearns era supraincarcata cu o concentratie periculoasa de obligatiuni garantate cu ipoteci toxice, desi regulamentele interzic acest fapt. Ba chiar ar fi trebuit ca SEC sa intervina, insa autoritatea nu a actionat in fata semnelor palpabile.

„Lasa-ma sa te las”
Avand informatii critice despre stabilitatea pietei, SEC a derulat intalniri, a trimis memorii si a facut putin spre nimic. „A devenit constienta de numeroasele steaguri rosii dinainte de colapsul Bear Stearns” potrivit raportului in cauza. |nainte de martie 2008, cand Bear Stearns a fost vanduta catre JP Morgan Chase in ultimul ceas pentru a evita falimentul, SEC cunostea ca banca de investitii acumulase atatea obligatiuni ipotecare incat depasea limitele de concentrare decise chiar de SEC. Dar agentia si-a dat binecuvantarea. Desi regulamentele SEC cereau ca Bear Stearns trebuie sa foloseasca auditori externi pentru a face un anumit audit critic despre managementul riscului, agentia si-a dat acordul ca angajatii Bear sa faca munca, intr-un conflict clar de interese. Divizia de piete a SEC preciza intr-un raspuns catre inspectorul general ca datele erau „inexacte si fara fundamentare empirica”
SEC a mai inchis ochii o data. |n august 2007, David Nelson, directorul regional al SEC din Miami a inchis un proces despre pretul obligatiunilor umflate, proces care se desfasura de 4 ani. |n cadrul acestuia Bear Stearns chiar se oferise sa dea 500.000 de dolari pentru a cadea la pace. |n final Nelson a declarat ca a a existat o presiune de la bosii SEC din Washington, care cereau „relevanta” cazurilor vechi. |n 2002, Bear Stearns cota lunar valoareac activelor Westernbank Puerto Rico, care la un moment dat s-au umflat pe baza aprecierilor pozitive pana la 64 de milioane de dolari. Dupa care, peste noapte, portofoliul a scazut cu 21 de milioane de dolari.

Armaghedonul financiar
Autoritatile au ignorat chiar si strigatul de ajutor din partea Lehman Brothers. |n luna iulie, Richard Fuld, seful Lehman a avut discutii cu Federal Reserve, banca centrala americana pentru a se transforma din banca independenta de investitii in banca comerciala. Dar nu a primit unda verde, spre deosebire de Goldman Sachs si Morgan Stanley care au obtinut rapid acordul in octombrie. Henry Paulson, secretarul de stat al Trezoreriei americane a vorbit cu Fuld foarte des in perioada aprilie-septembrie. La una din aceste intalniri Paulson i-a spus ca Lehman va trebui sa isi gaseasca un partener care sa ii ofere sprijin financiar deoarece banii platitorilor de taxe nu vor mai fi folositi. Opinia publica era deja scandalizata de ajutorul de 29 de miliarde de dolari dat la cumpararea Bear Stearns de catre JP Morgan in martie si de cele cate 100 de miliarde de dolari pentru nationalizatele Fannie Mae si Freddie Mac.

L-a respins pe Buffett
|ntre timp a batut la portile lui Warren Buffett. Care a spus da. |nsa dupa ce compania pierduse 70% din capitalizare, adica 30 de miliarde de dolari, Buffett ar fi cumparat actiuni preferentiale de 5 miliarde de dolari si care i-ar fi adus anual 9%. Dar care ar fi trebuit sa fie rascumparate la 40 de dolari bucata. Ceea ce nu i-a convenit lui Fuld, care a respins oferta. sase luni mai tarziu, Goldman Sachs a acceptat conditii si mai dure pentru 5 miliarde de dolari cu 10% dobanda. Ulterior a fost refuzat de General Electric, HSBC si Citic, cea mai mare banca de investitii a Chinei. Korea Developement Bank (KDB) a ramas interesata. |n august, KDB s-a oferit sa cumpere 25% din Lehman la 22 de dolari actiunea. La inceputul lui septembrie mai oferea doar 8 dolari. Dupa care coreenii s-au retras.

De trei ori nu de la Fed
Fuld s-a dus la Timothy F. Geithner, presedintele Fed New York si voia sa imprumute bani prin facilitatea broker- dealer a Fed. Ben Bernanke, presedintele Fed i-a spus ca activele Lehman nu indeplinesc criteriile, ba chiar banca centrala americana a ridicat garantiile colaterale pe care le cerea ca sa imprumute Lehman. Asta desi Fuld amenintase ca falimentul va aduce un „Armaghedon financiar”. In 12 septembrie Fuld s-a intors iarasi catre investitori. Bank of America se retrasese si nu mai ramasesera decat Barclays si Nomura. Japonezii au spus ca nu se pot misca foarte rapid. Duminica, 14 septembrie se ajunsese la un acord: un consortiu de banci ar fi trebuit sa cumpere active toxice de 55-60 de miliarde de dolari prin credite garantate de stat iar Barclays ar fi cumparat Lehman pentru 5 dolari pe actiune.

Dar FSA, regulatorul bancilor britanice a refuzat ca Barclays sa treaca peste acceptul actionarilor sau ca banca sa garanteze datoriile Lehman. Afacerea a cazut. In acel moment doar garantarea temporara a datoriilor de catre autoritatile americane mai putea evita falimentul. N-au garantat nici in ultimul ceas. Birocratia a invins. Lehman este cel mai mare faliment din SUA cu datorii de 613 miliarde de dolari si active de 639 miliarde de dolari. In 15 septembrie 158 de ani de istorie s-au dus pe Apa Sambetei. Indicele Dow Jones a picat 504 puncte, cel mai mare declin de la atentatele din 2001 producand o reactie in lant prin scumpirea creditelor interbancare, cresterea dobanzilor, reducerea consumului si aducand in final recesiunea mondiala. Armaghedonul financiar a sosit, Fuld a avut dreptate.